Despre Galeriile „Alfa” Bacău

Interior "Galeriile Alfa" Bacău

Interior "Galeriile Alfa" Bacău

SCURT ISTORIC

Galeriile „ALFA” aparţin Muzeului de Artă din anul 1962 şi răspund foarte bine uneia din cerinţele muzeografiei: valorificarea patrimoniului prin expoziţii temporare. Galeriile oferă , de asemenea, posibilitatea de depozitare temporară. Spaţiul generos de expunere a găzduit numeroase evenimente artistice: expoziţii personale (Horia Bernea, Viorel Mărgineanu, Ion Sălişteanu, Ion Bitzan, Marian Zidaru, George Apostu, Ilie Boca etc.); expoziţii naţionale şi internaţionale (Atelier 35, Experiment, Avangarda, Saloanele Moldovei, Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică Tescani).

După 1990 , Galeriile „ALFA” au fost locul întâlnirilor cu artiştii basarabeni (Mihail Grecu, Dimitrie Peicev, Ion Sfeclă, Simion Zamşa).
În perioada 1985-2002 în urma colaborării cu câteva ambasade (China, Canada, S.U.A., Mexic, Anglia) au fost organizate manifestări culturale ample care au atras un public numeros interesat de cultura şi civilizaţia acestor ţări.

Reclame

Despre Casa „Nicu Enea” Bacău

Casa "Nicu Enea" Bacău

Casa "Nicu Enea" Bacău

SCURT ISTORIC

Clădirea în care se află expoziţia memorială Nicu Enea a fost construită în anul 1926, proprietar fiind Gheorghe Paloşanu, tatăl Elvirei Enea. În această casă soţii Elvira şi Nicu Enea au trăit în perioada 1929 – 1960, informaţie inscripţionată şi pe plăcuţa de pe faţada casei, care o atestă ca obiectiv de patrimoniu.
În noiembrie 1968 Elvira Enea face o ofertă de donaţie care cuprinde imobilul, terenul aferent, 130 de lucrări de pictură, 210 de lucrări de grafică, mobilier şi obiecte care au aparţinut pictorului Nicu Enea, donaţie acceptată de Comitetul Judeţean de Cultură în luna mai 1969. După amenajarea casei, în luna decembrie 1970 aceasta se deschide pentru public, Elvira Enea îndeplinind funcţia de custode.

DATE DESPRE COLECŢIE

Colecţia „Nicu Enea” este alcătuită din lucrările şi obiectele donate. Din totalul lucrărilor care alcătuieşte colecţia , 54 de lucrări de pictură sunt expuse în cele trei săli ale casei la care se adaugă mobilierul, obiectele personale ale pictorului şi câteva lucrări de sculptură mică realizate de Nicolae Enea.
Expoziţia permanentă oferă vizitatorului posibilitatea cunoaşterii operei lui Nicu Enea (1897-1960) a cărui afirmare se suprapune temporal şi spiritual uneia dintre cele mai fertile şi tulburătoare perioade din istoria artei româneşti, perioada interbelică.

Despre Casa memorială „George Bacovia” Bacău

Casa memorială "George Bacovia" Bacău

Casa memorială "George Bacovia" Bacău

SCURT ISTORIC

Casa memoriala a fost deschisa publicului in anul 1971.
In aceasta cladire, ce dateaza din ultimul deceniu al secolului XIX, sunt pastrate numeroase obiecte de uz personal si piese de mobilier ce au apartinut poetului. In toate cele cinci incaperi destinate vizitarii sunt expuse marturii reprezentative, manuscrise originale, documente si piese de patrimoniu.
In salonul casei, impresioneaza simplitatea si bunul gust al mobilierului. Aici se afla pianul, vioara si portretele parintilor – Zoe si Dimitrie Vasiliu – atat de dragi poetului.
Casa memoriala detine un documentar pe caseta video in care e surprins poetul in timpul vietii si o inregistrare pe caseta audio cu vocea poetului recitand din versurile sale sculpturi ambientale apartinand artistilor contemporani invita la meditatie si reflectie.

Casa memoriala "George Bacovia" Bacău

Casa memoriala "George Bacovia" Bacău

Despre Muzeul de Artă Bacău

Interior Muzeul de Arta Bacau

Interior Muzeul de Arta Bacau

SCURT ISTORIC

Muzeul de Artă a fost înfiinţat în anul 1957 ca secţie a Muzeului Regional de Istorie şi Artă Bacău. De-a lungul timpului a suferit modificări de titulatură şi de sediu. S-a numit pe rând: Secţia de artă în cadrul Complexului Muzeal Judeţean Bacău (1981 – 1991), Muzeul de Artă Bacău (1991-1999), Muzeul de Artă şi Etnografie (1999-2003) şi din nou Secţia de artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău din 2003.
În actuala clădire muzeul funcţionează din 1976, aici fiind găzduite expoziţia permanentă, depozite, laboratorul de restaurare şi birouri.
Expoziţiile temporare sunt organizate la Galeriile „Alfa” din str. Mărăşeşti, nr. 12.

DATE DESPRE COLECŢIILE MUZEULUI

Primele lucrări înregistrate în inventarul secţiei de artă în 1957 au fost achiziţionate de la pictorul Nicu Enea. Următoarele 14 lucrări au fost transferate de la Pinacoteca Municipală (înfiinţată în 1937 de pictorii Nicu Enea şi Ion Diaconescu). Alte 8 lucrări au fost transferate de la Secţia de Învăţământ Bacău.
În perioada 1960-1966 s-au făcut importante achiziţii şi transferuri. Printre acestea remarcabile sunt lucrările semnate de Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Octav Băncilă, Camil Ressu, Ion Negulici, Ioan Andreescu, Mişu Popp, Ştefan Popescu, Iosif Iser, Anton Cladek, Theodor Aman, Adam Bălţatu, Michaela Eleutheriade, Sava Henţia, G.D. Mircea, Constantin Stahi, Arthur Verona lucrări care au constituit nucleul valoric al expoziţiei permanente de artă.
Începând cu 1968, în colecţiile muzeului au fost înregistrate aproape anual lucrări semnate de artişti băcăuani: Ion Burdujoc, Ilie Boca, Ion Diaconescu, Gheorghe Mocanu, Gheorghe Velea, Salomeea Velea, Didina Solomon, Petru Pinca ş.a.
În dinamica îmbogăţirii patrimoniului un rol important l-au avut donaţiile. Astfel, în 1970, doamna Elvira Enea, soţia pictorului Nicu Enea, donează muzeului 130 lucrări de pictură şi 210 lucrări de grafică împreună cu terenul şi obiectele care le-au aparţinut.
În 1977 plasticiana Mariana Cretzu Medeleni donează muzeului 40 de lucrări iar George Apostu 2 lucrări de sculptură.
Până în 1980 patrimoniul muzeului a continuat să se dezvolte atât prin trasnferuri cât şi prin achiziţii.
După 1990 o serie de donaţii venite din partea unor artişti sau a unor moştenitori au contribuit într-o mare măsură la creşterea colecţiilor. Este vorba de lucrări semnate de Lucia Cosmescu (455), Ştefan Constantinescu (77), Lucreţia Mihail Silion (26), Lucia Beller (41), Nicolae Brana (155), Corina şi Octavian Angheluţă (318), Hortensua Masichievici (70), Constantin Platon (31).
În aceaşi perioadă, prin organizarea celor două manifestări internaţionale, Tabăra Internaţională de Creaţie Plastică Tescani şi Saloanele Moldovei, colecţiile de artă contemporană au fost completate cu lucrări ale artiştilor români şi străini participanţi sau premiaţi.
Dacă în 1976, în momentul organizării muzeului în actuala clădire, în patrimoniul existau 840 de lucrări de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă, în 1979 existau 2700 lucrări, în 2006 nujărul de lucrări de artă a ajuns la 4722 din care: artă veche (icoane) 84, pictură-1670, grafică-2650, sculptură-249 şi artă decorativă-69.

EXPOZIŢIA PERMANENTĂ

Actuala formulă a expunerii operelor de artă evidenţiază activitatea personalităţilor consacrate din plastica românească şi oferă vizitatorului posibilitatea de a urmări, în evoluţia lor firească, cele mai reprezentative opere începând cu icoanele din sec. al XVIII-lea, continuăm cu reprezentanţi secolului al XIX-lea şi cei ai secolului al XX-lea.
Începuturile picturii de şevalet legate de numele unor pictori de origine străină sunt bine reprezentate în expoziţia de lucrări semnate de Mihail Töpler (1780-1820), Anton Cladek (1794-1882), Nicola Livaditti (1804-1860), Constantin David Rosenthal (1820-1851), artişti care alături de Constantin Lecca (1870-1887), Mişu Popp (1827-1892), Carol Popp de Szathmary (1812-1888), Henrik Trenk (1818-1892) au avut un rol important în dezvoltarea artelor plastice la începutul şi mijlocul secolului al XIX –lea.
Individualizarea modelului, primele încercări de investigaţie psihologicp, abordarea portretului de grup, atenţia şi elementul decorativ caracterizează începuturile portresticii româneşti.
Îmbogăţirea tematică, diversificarea stilistică, atitudinea romantică sunt preocupări ale celor două personalităţi artistice reprezentative pentru secolul în care au trăit: Gheorghe Tăttărescu (1818-1894) şi Theodor Aman (1831-1891). Influenţa lui Theodor Aman asupra generaţiile de pictori care se formează după 1864 (anul înfiinţării Şcolii româneşti de pictură din Bucureşti) este uriaşă.
Sculptura acestei perioade este reprezentată în expoziţia de Karl Storck (1826-1887).
Creaţia deschizătoarei de noi drumuri în pictura românească modernă şi care a dat un caracter propriu, original şcolii noastre de pictură ocupă un loc important în expoziţia permanentă. Cei doi pictori români, Nicolae Grigorescu (1838-1907) şi Ioan Andreescu (1850-1884) prezenţi alături de confraţii francezi la Paris şi Barbizon, adoptă simultan cu aceştia noile principii de plein-air-ismului.
Alături de lucrările celor doi mari artişti care au dat identitate şcolii româneşti de pictură sunt expuse lucrările unor artişti care s-au remarcat în perioada din jurul anului 1900: Cecilia Cutescu-Storck (1868-1896), Arthur Verona (1868-1946), Nicolae Vermont (1866-1932), G.D. Mircea (1852-1934), Sava Henţia (1844-1920).
Deşi puternica influenţă a lui Grigorescu era încă evidenţă în pictura începutului ale sec. XX-lea, o nouă viziune picturală de statornicie, prin opera lui Ştefan Luchian (1858-1916), care a marcat evoluţia picturii româneşti susţinănd în arta sa principiu important: sinceritatea totală a artistului în creaţia sa.
Sinteza cutezătoare între palpabil şi mister, între înţelesurile artei vechi româneşti şi cele a picturii eropene a secolul al XX-lea este realizată de pictori Theodor Pallady (1871-1956) şi Gheorghe Petraşcu (1872-1949) care vor marca pictura interbelică.
Urmează lucrările unei pleiade de artişti a căror activitate umple prima jumătate a secolului al XX-lea. Este vorba de artiştii din perioada interbelică ale căror ţeluri erau cuprinderea lumii reale, a universului lăuntric dintr-o perspectivă specifică, promovarea unui mod de a înţelege specificitatea naţională: Nicolae Tonitza (1886-1940), Ştefan Dimitrescu (1886-1933), Francisc Şirato (1881-1953), Samuel Mutzner (1884-1956), Nicolae Dărăscu (1883-1950), Jean Al. Steriadi (1880-1956), Iosif Iser (1881-1958), Rodica Maniu (1890-1957), Camil Ressu (1880-1962).
Sculptura românească din aceeaşi perioadă urmează tradiţia şcolii naţionale de sculptură caracterizată prin construcţia solidă şi echilibrată a formei: Oscar Han (1891-1976), Dimitrie Paciurea (1873-1932), Boris Caragea (1906-1982), Gheroghe Anghel (1904-1966), Corneliu Medrea (1888-1964).
Cu generaţia ultimilor mari formatori de şcoală, Alexandru Ciucurencu (1903-1977) şi Corneliu Baba (1906-1997) pictura românească îşi redefineşte pe deplin contur propriu.
Arta plastică contemporană este reprezentată în expoziţie de operele unor artişti reprezentativi pentru generaţiile din care au făcut parte: Ligia Macovei, George Apostu, Silvia Radu, Ovidiu Maitec, Horia Bernea, Ilie Boca, Marin Gherasim, Mihail Grecu, Vasile Grigore, Ion Pacea, Ion Musceleanu, Gheorghe Iliescu-Călineşti, Theodor Moraru, A.M. Agripa etc.
Oricât de departe s-ar afla, sub raportul interpretărilor sintactice, de modelul maeştrilor, artiştii care s-au format în ultimele decenii ale secolului al XX-lea poartă, într-un fel sau altul semnul lecţiei preluate de cei care le-au oferit modelul creaţiei lor. La rândul lor, mulţi dintre artiştii acestei perioade, au influenţat creaţia tinerilor.
Această continuitate, care ese în fapt cea a unei atitudini etice faţă de artă, este una dintre cele mai importante trăsături ale artei plastice româneşti.

Interior Sala expoziţie Muzeul de Arta

Interior Sala expoziţie Muzeul de Arta